Descoperă un indiciu cât casa poporului legat de vocaţia ta

impulsul pentru vocatia ta

Sursa: Personalitatea alfa

„Defectul naturii umane este că uită.

Dacă omul s-ar trezi zilnic cu amintirea promisiunilor făcute în cele mai mari momente de suferinţă, nu ar mai avea nevoie de nicio altă formă de motivaţie.”

Acest articol este ocazia să îţi reaminteşti ceva foarte important pentru tine care acum este uitat.

Ştii cum mi-am descoperit eu  vocaţia?

Din frustrare. 

Şi cred că am un indiciu şi pentru tine pe care îl poţi folosi chiar în acest moment.

Ţin minte perfect acel moment de la 19 ani când am fost respins pentru a 728-a oară de o fată pe care o plăceam.

Şi nu am fost respins oricum, ci a fost un întreg teatru.

Eram atât de bleg încât am făcut fata să plângă şi printre lacrimi îmi spunea: „Eu nu pot sa fiu cu tine”.

Am spus “ok” şi i-am întors spatele, plecând spre apartamentul în care locuiam cu mama. Trăiam din banii ei de învăţătoare şi îmi spuneam că nu mă învăţ minte deloc. Nu era prima oară când se întampla şi eram uşurat pentru că dacă ar fi acceptat să fie iubita mea, printr-un miracol, habar nu aveam ce să fac mai departe. Nu avusesem niciodată o iubită.

De ce trebuie să mă îndrăgostesc doar de cele mai atrăgătoare fete care clar mă vor respinge? Adevărul e că preferam să fiu singur decât să accept ceva ce nu îmi plăcea din toate punctele de vedere.

Problema cu strategia asta era că rata de respingere era de 100%. Eu nu eram băiatul cu care o fată de calitate să poată avea o relaţie. Eram putin cam retardat emoţional, dar asta e altă poveste.

Cert e că deşi eram sărac şi lipsit de iubire, parcă provocarea cu iubirea pentru mine era mai importantă, aşa că am decis să intru pe net, care acum 14 ani era un pic altfel, şi să caut în limba engleză, pentru că erau şanse mai mari să găsesc rezultate relevante, „how to make a girl like you”.

La 19 ani eram încă virgin şi disperat. În acelaşi timp, foarte încăpăţânat.

Aşa că am decis să fac tot ce îmi stă în puteri şi să încerc să găsesc o soluţie, să descopăr când şi cum se îndrăgostesc fetele şi ce ar trebui eu să fac pentru a avea succes. Pe atunci nu ştiam că nu trebuie să faci ceva, ci trebuie să devii.

Ca să nu lungim povestea, am descoperit unele dintre cele mai bune materiale de seducţie din lume (şi azi după 14 ani sunt greu de depăşit ca şi calitate) şi după 6 luni de zile aveam o iubită exact cum îmi doream, nu mai eram virgin şi încrederea în mine a ieşit prin tavan.

Încă eram sărac, dar pe lângă faptul că era o mare victorie pentru mine să am o iubită de care îmi plăcea foarte mult, am distrus pentru mine şi mitul că femeile vor bani – doi iepuri dintr-o lovitură.

Entuziasmul înseamnă „zeul din noi”. Eram entuziasmat la maxim în seara în care făcusem sex pentru prima oară şi mergeam pe un bulevard din Timişoara, pe mijlocul străzii, la 4 dimineaţa, în noaptea de duminică spre luni. Nu era nicio maşină şi eu mergem încet, inspirând aerul de aprilie în piept, priveam la luminile din stânga şi dreapta drumului şi la cer.

Şi mă gândeam aşa:

„E incredibil ce poţi face atunci când ai informaţia corectă, bună şi ai curaj să o aplici. Evident, te mai dai cu capul de pereţi, mai testezi şi experimentezi şi, până la urmă, ajungi să păstrezi doar ceea ce e potrivit cu tine, cu personalitatea ta. La sfârşit însă, nu doar că ai rezultatele dorite dar tu ai evoluat, eşti un alt om, ai dobândit experienţă trăind experienţe. Simţi efectiv cum ai trecut la alt nivel al vieţii tale.

Practic, simt că am descoperit o cheie, un tipar, o hartă a evoluţiei. Cred că în orice domeniu al vieţii este la fel şi sunt sigur că pot aplica această strategie şi pentru a câştiga bani, şi pentru a avea o sănătate de fier.

Visezi cu curaj, îţi stabileşti viziunea cu lux de amănunte, cauţi informaţia bună (devii mai bun la a discerne informaţia bună de cea mediocră sau proastă odată cu timpul), faci un plan de acţiune, te pui pe treabă şi prin încercare – eroare, prin autodisciplină, productivitate şi eficienţă, te îndrepţi pas după pas spre obiectivul şi visul tău.

Apoi, alt vis, repeţi procesul.

Iar la sfârşit, nici nu mai contează ceea ce ai obţinut, ci ceea ce ai devenit ajungând la obiectivele propuse, ceea ce ai devenit atingându-ţi visurile.”

Am ştiut de la 19 ani câteva lucruri care s-au întărit în ultimii 15 ani. 

– personalitatea, mai exact dezvoltarea ei, sunt cheia pentru a obţine orice îţi doreşti în viaţă
– fiecare om are o comoară interioară despre care probabil nu ştie nimic şi care exploatată corect va face ca materia din jurul acelui om să reflecte cu fidelitate cât anume din bogăţia interioară a descoperit.
– misiunea şi vocaţia mea din acel moment până azi şi până la sfârşitul vieţii mele a fost şi este să îndrum cum ştiu eu mai bine oamenii spre descoperirea, dezvoltarea şi valorificarea acestei comori ascunse şi a personalităţii.

Visul şi viziunea care mă însufleţesc şi entuziasmează cel mai mult sunt să dau acest cadou oamenilor -să simtă puterea nemărginită, entuziasmul şi bucuria în clipa în care îşi dau seama că deja au totul în ei. E nevoie să şlefuieşti trăsăturile de personalitate, să le trezeşti la viaţă, să le descoperi însă ele sunt deja acolo, în stare latentă, adormite, aşteptând momentul oportun pentru a se trezi.

Cei 14 ani de la acel moment sunt istorie.

Deşi am ajuns student la Politehnică, în fiecare an petrecut făcând ce nu îmi place, s-a adunat o frustrare tot mai mare până când mi-am dat seama că psihologia mă poate ajuta să îmi îndeplinesc viziunea de a îndruma oamenii spre maximul potenţialului lor.

În anul V am renunţat la Politehnică pentru a lua totul de la capăt în psihologie.

În anul I de psihologie porneam blog-ul Personalitate alfa şi scriam prima carte Personalitate alfa – descoperă comoara ascunsă din tine. În anul II scriam cartea Arta seducţiei – cum să ai succes cu femeile şi cu tine însuţi care înglobează tot ceea ce am învăţat în 7 ani de studiat şi experimentat seducţia. Până în 2013 am condus în paralel comunităţile Personalitate afla şi Arta seducţiei, renunţând la Arta seducţiei în favoarea lui Taher.

Viziunea mea a rămas cea de la început.

Personalitate alfa. 

Omul complet care rezolvă orice frustrare şi lipsă din viaţa lui prin dezvoltare personală, prin antrenament şi perseverentă.

Personalitatea alfa este omul care tinde permanent spre creştere şi evoluţie şi care mai devreme sau mai târziu are şi sănătate, şi bani, şi iubire, ,şi vocaţie, şi — mai presus de toate — un spirit de învingător.

Bun.

Hai să vedem acum primul indiciu pentru tine.

Cum a pornit întreaga poveste legată de Personalitate alfa?

Cu o frustrare — MARE!

Am fost atât de umilit de toate respingerile din partea fetelor de care mă îndrăgosteam, m-am simţit atât de mic şi de lipsit de valoare — pentru că social eram un inadaptat — încât mi-am jurat că şi dacă mor încercând voi găsi toate răspunsurile, voi transforma toată suferinţa interioară în combustibil care mă va propulsa tot înainte şi voi obţine tot ce îmi doresc în viaţă.

Am reuşit să îmi ating scopul iniţial şi acum sunt căsătorit cu Oxana , o femeie superbă, exact genul ăla de femeie de care nu m-aş fi putut apropia acum 10 ani şi dacă aş fi ajuns lângă ea, aş fi stricat totul în 2 zile.

Însa din această frustrare şi nevoie s-a născut ceva mult mai presus decât nevoia mea, până la urmă egoistă, de a fi eu fericit şi de a obţine eu ce vreau.

S-a născut vocaţia mea şi dorinţa de a putea să ofer fiecărei fiinţe umane care îmi va ieşi în cale şi va fi pregătită, cadoul dezvoltării personalităţii pentru că am ştiut cum dezvoltarea propriei mele personalităţi m-a ridicat din suferinţă şi mi-a dat şansa să mă trag singur de guler în sus. Indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri fantastice. În 5 ani de muncă poţi realiza tot ce visezi şi în 10 ani nu îţi va veni să crezi că eşti tot tu. Iar catalizatorul cel mai puternic pentru dezvoltarea personalităţii şi valorificarea potenţialului într-un ritm cât mai alert este vocaţia.

Acum, gândurile mele sunt cam aşa:

„Am să fac orice e nevoie ca să duc mesajul vocaţiei spre toţi cei care au nevoie de el şi voi face tot ce stă în puterea mea să sprijin oamenii în descoperirea propriei lor vocaţii”

Pentru mine, este scopul suprem care dă sens vieţii mele şi fiecare acţiune a mea, fiecare zi în care merg la sală, fiecare îmbucătură de mâncare şi gură de aer, fiecare carte citită, fiecare om din echipă, fiecare oră de muncă pentru a crea, fiecare e-mail, fiecare secundă şi celulă din viaţa mea sunt îndreptate spre scopul acesta.

În următoarele săptămâni vei avea parte de materiale care te vor îndruma spre calea vocaţiei tale pentru că, aşa cum îţi voi demonstra, — sănătatea, iubirea sau banii pe care îi doreşti — chiar dacă prin eforturi le vei dobândi, dacă nu sunt încununate de un sens nu te vei putea bucura de ele pentru că vei simţi că ceva lipseşte.

Lipseşte exact sensul vieţii tale, dacă nu ştii care ţi-e vocaţia.

Nietzsche spune:

„Cel care are un de ce pentru care să trăiască, poate îndura orice cum.”

Odată ce ai sens, poţi să înduri orice suferinţă cât timp ai speranţa că îţi vei atinge visurile şi obiectivele.

În toate sistemele de dezvoltare personală, vocaţia este în vârf, mână în mână cu spiritualitatea.

Defectul naturii umane este că uită.

Dacă omul s-ar trezi zilnic cu amintirea promisiunilor făcute în cele mai mari momente de suferinţă, nu ar mai avea nevoie de nicio altă formă de motivaţie.

Un indiciu mare cât casa poporului pentru vocaţia ta

Bun.

În lumina celor spuse până acum, cred cu tărie că vocaţia ta este ascunsă în spatele celei mai mari frustrări ale tale.

Secretul este să rezolvi frustrarea pentru tine şi se va naşte ceva extraordinar din asta. În primul rând, tu vei deveni o persoană extraordinară pentru că ai rezolvat cea mai mare problemă a vieţii tale.

Apoi, se va naşte în mod natural în tine dorinţa de a-i ajuta pe alţii să depăşească problema pe care şi tu ai avut-o. Nu vei mai putea rămâne impasibil şi apatic niciodată atunci când vei vedea un alt om suferind ceea ce ai suferit şi tu pentru că îţi va reaminti de suferinţa ta.

Unul din motivele pentru care oamenii nu îşi descoperă vocaţia şi se pierd pe drum e ca uită.

Uită al dracului de repede suferinţele cele a mai profunde şi vor să le uite, să le îngroape, să le amorţească însă tocmai în suferinţe este ascunsă comoara.

Călătoria eroului ne spune că la sfârşitul drumului eroul se întoarce şi oferă din darul dobândit şi celorlalţi.

Cuvântul pasiune ne spune că pasiunea este suferinţă cu sens, adică exact frustrarea ta cea mai mare căreia îi găseşti sensul.

Cu alte cuvinte, îmbrăţişează domeniul care îţi provoacă cea mai mare suferinţă şi caută toate sensurile posibile.

Cuvântul pasiune îşi are rădăcinile în secolul XII şi are ca sinonim patima – adică suferinţa. Pasiunea aşadar, este suferinţa de bunăvoie pentru un drum şi un sens ales de noi în mod conştient. Să fii dispus să înduri suferinţe pentru ceea ce iubeşti – acesta este înţelesul profund al pasiunii.

Când vei răspunde la întrebarea „pentru ce anume sunt dispus să îndur orice suferinţă”, îţi vei descoperi vocaţia.

Ce te pasionează pe tine? Care este liantul din povestea ta, acel lucru care-i dă însemnătate şi care, totodată, constituie o sursă de inspiraţie pentru cei din jurul tău?

Fyodor Dostoievski a spus la un moment dat că:

 „Am o singură frică, aceea de a nu fi vrednic de suferinţele mele.”

Ai creat ceva din durerea ta?

Aceste rânduri despre pasiune ne spun că putem alege să profităm de fiecare eveniment din viaţa noastră, oricât de negativ ar părea la momentul prezent, după dictonul „Tot ce mi se întâmplă este spre binele meu”.

  • Ce învăţăminte pot trage din suferinţa aceasta?

  • Ce pot face acum astfel încât acest scenariu să nu se mai repete niciodată?

  • Ce voi face în privinţa durerii mele?

Poţi să te închizi în casă, prost dispus, să te complaci în starea ta lamentabilă şi să hoinăreşti prin deşertul sterp al gândurilor precum „de ce tocmai eu?” şi „nimeni nu mă înţelege”. Sau poţi să consideri că e important să te împaci cu propria suferinţă la fel de bine cum te împaci cu propria fericire. E important să-ţi stăpâneşti durerea şi să fii recunoscător pentru faptul că graţie acesteia, ai căpătat imboldul necesar de a face schimbări pozitive în viaţa ta.

Reflectează îndeajuns asupra propriei dureri astfel încât să o înţelegi, dar nu prea mult, ca să nu ajungi să te consume. Dacă durerea trece neobservată poţi face ulcer sau o boală mai gravă. E important să fii atent la semne. – Anthony Silard

Compasiunea

Pasiunea şi vocaţia nu trebuie să vină doar din propria ta suferinţă.

Există suferinţă în jur care te face să suferi şi pe tine. Acolo e un semn, un indiciu. Să fii alături de suferinţa cuiva.

Faptul cel mai fericit este că ziua în care te vei confrunta cu durerea proprie şi o vei transforma în pasiune va fi ultima zi în care va trebui să lucrezi. După aceea, nu vei mai avea niciodată un serviciu. Nu va mai trebui să te gândeşti niciodată la cariera ta pentru că vei avea o „chemare”. O vocaţie.
Scopul tău măreţ se va înfiripa dintr-o pasiune interioară şi profundă de care nu vei mai scăpa pentru nimic în lume şi care te va motiva să obţii rezultate spectaculoase în viaţă. – Anthony Silard

  • Care este acel lucru prin care am trecut eu sau prin care i-am văzut trecând pe ceilalţi şi întru prevenţia căruia vreau să-mi dedic viaţa?

  • Ce aspect al lumii mă tulbură şi mă deranjează?

  • Ce anume m-ar face să mă trezesc dimineaţa cu dorinţa de a schimba lumea?

De ce anume ţi-e frică azi?

Că nu vei avea ce să mănânci dacă îţi pierzi job-ul sau că o să ajungi într-un şant dacă rişti să îţi urmezi pasiunea din toată inima?

Că nu vei avea un job dacă nu mergi la şcoală? Că te înşală iubitul sau iubita şi pierzi sursa ta de iubire, stima de sine şi satisfacere a nevoilor? Că nu te va suna nimeni în weekend să te cheme la vreun party/club/ieşire?

Gândeşte-te bine de ce ţi-e cel mai frică şi vei vedea mai clar închisoarea în care eşti prizonier.

Aşa cum nu cunoşti pe nimeni care să fi murit de foame, nu vei muri nici tu. Aşa cum există foarte mulţi oameni de succes care au refuzat prostirea unui sistem educaţional, poţi să devii şi tu unul din ei. Aşa cum foarte mulţi oameni au fost părăsiţi/trădaţi/înşelaţi doar pentru că în viaţa lor să apară ceva mai bun, la fel ţi se poate întâmpla şi ţie. Dacă odată depindeai de alţii ca să îţi dai voie să fii fericit şi să te distrezi într-un grup de cunoscuţi, acum poţi să fii perfect fericit singur cu tabieturile tale sau poţi să fii tu persoana care conduce grupul şi iniţiază distracţia şi buna dispoziţie.

Fricile pe care le ai acum şi care îţi dirijează multe comportamente sunt închisoarea în care te găseşti acum.

Doar că aceste frici sunt iluzorii.

Când te eliberezi de frica de a pierde ceva, ceva ce până la urmă nici nu îţi aparţine, poţi să fii liber să faci orice îţi doreşti.

Odată ce faci asta, nu vei mai putea trăi în frică pentru că libertatea e starea noastră naturală.

Adu-ţi aminte de cele mai mari suferinţe, frustrări ale tale.

Defectul naturii umane este că uita.

Dacă omul s-ar trezi zilnic cu amintirea promisiunilor făcute în cele mai mari momente de suferinţă, nu ar mai avea nevoie de nicio altă formă de motivaţie.

Comentariile sunt inchise.